Drogul reprezintă substanţa care fiind absorbită de un organism viu îi modifică acestuia una sau mai multe funcţii, provocându-i (din motive medicale sau alte motive) fenomene de dependenţă şi toleranţă.

OPIUL extras direct din Papaver somniferum Opiul este un produs natural, obţinut prin incizia capsulelor de mac ce nu au ajuns încă la maturitate. Termenul de "opiu" desemnează latexul secretat de macul opiaceu. O mare parte a opiului produs în lume provine din "Triunghiul de Aur", o mare regiune din Asia de Sud-Est. La sfârsitul anilor '60 şi începutul anilor '70, această regiune s-a dovedit a fi cel mai important producător mondial de opiu ilicit, furnizând aproximativ 700 tone pe an. Ciclul anual al culturii de mac opiaceu începe la sfârşitul verii. Cultivatorii însămânţează seminţele de mac la suprafaţa câmpului proaspat plivit. Trei luni mai târziu, planta ajunge la maturitate şi se prezintă sub forma unei tije verzui, purtătoare a unei flori de culoare strălucitoare. Petalele cad puţin câte puţin pe sol, dând la iveală o capsulă cu forma şi mărimea unui ou mic. Capsula conţine un latex care este recuperat practicând pe suprafaţa sa mai multe incizii paralele. Dupa ce se scurge prin incizii şi se solidifică la suprafaţa capsulei, latexul ia o tentă brună-neagră. Acesta este opiul brut pe care cultivatorul îl recuperează cu ajutorul unui răzuitor tocit. Opiul brut este prelucrat, de obicei, într-un laborator clandestin local; din opiu se extrage morfina. Transformarea morfinei în heroină este o operaţie complexă.

Efecte :

Anxietate. Mişcări involuntare ale globului ocular. Frisoane. Constipaţie. Pupile micşorate. Mâncarimi. Diaree. Stare depresivă şi iritată. Ameţeală. Iritaţie. Imposibilitatea de a urina. Amorţeală, rigiditate musculară. Vise. Stare exagerată de bine. Crize de leşin. Gură uscată. Transpiraţie. Retenţie de apă. Înroşire a feţei. Sedare. Cârcei şi crampe. Crize. Vomă. Tremur. Sentiment de plutire. Stare de rău. Mişcări musculare necoordonate. Halucinaţii. Agitaţie. Stare de slăbiciune. Dureri de cap. Reacţii alergice. Dureri abdominale. Presiune crescută/scăzută a sângelui. Pierderea apetitului. Gândire deviată. Insomnie. Dureri uşoare de cap. Lezări accidentale.

CANNABISUL (Cannabis sativa) Cannabisul este numit de obicei cânepă (indiană) este o plantă anuală ce creşte în majoritatea zonelor calde sau temperate, a cărei înălţime variază între 1m şi 3m (sau mai mult). Frunzele sale sunt lungi, înguste, dantelate şi dispuse sub formă de evantai, strălucitoare şi lipicioase, acoperite pe partea superioară de mici perişori. Vârfurile florifere şi fructifere, precum şi frunzele plantei de Cannabis conţin mici cantităţi variabile de compus. Ele sunt în mod obişnuit, părţile plantei care se vând pe piaţa ilicită.

Din cânepă se pot obtine:

a) cannabisul (marijuana) compus din ramuri laterale, din frunze şi flori ale plantei strivite şi uscate;

b) rezină (haşiş) se poate realiza sub formă de extract prin fierberea plantei într-un solvent după anumite metode;

c) uleiul de haşiş, lichid vâscos, de culoare închisă, obţinut prin operaţii repetate de extracţie şi percolare ale haşişului. Mod de consum: Marijuana şi haşişul se fumează ca o ţigară ("joint") sau pot fi mâncate (efectul este mai puternic). Uleiul de cannabis este picurat pe o bucată de zahăr, pe ţigară.

Efectele:

Insomnie. Dificultăţi în menţinerea noţiunii timpului memorie redusă pe termen scurt sau imparţială. Reducerea capacităţii de realizare a acţiunilor care cer concentrare şi coordonare, precum şofatul. Creşterea ritmului inimii. Pericole cardiace potenţiale pentru cei predispuşi la boli de inimă. Gură şi gât uscat. Scăderea inhibiţiilor sociale. Paranoia, halucinaţii. Memorie pe termen scurt imparţială sau redusă. Capacitate de înţelegere redusă sau parţială. Motivaţie şi cunoaştere modificate îngreunând achiziţia de noi informaţii. Paranoia. Dependenţă psihologică. Deficienţe de învăţare şi memorie, percepţie şi dificultăţi de reacţionare, vorbire, ascultare efectivă, gândire, asimilarea cunoştinţelor şi rezolvarea problemelor. Formarea conceptelor. Nelinişte intensă şi accese de panică.

Efecte pe termen lung:

• creşterea riscului de cancer
• scăderea nivelului de testosteron şi spermatozoizi la bărbaţi
• creşterea nivelului de testosteron la femei şi riscul de infertilitate
• plăcere sexuală scăzută sau dispariţia ei
• dependenţa psihologică necesitând cantităţi mai mari pentru a ajunge la aceeaşi plăcere.

FII COOL! FĂRĂ DROGURI ALEGE VIAŢA!

COCAINA ŞI ALŢI PRODUŞI PE BAZĂ DE COCA

Majoritatea produselor obţinute din arborele de coca, cum ar fi frunzele de coca, cocaina, pasta de coca, cocaina bază şi crakul, sunt stimulenţi puternici ai sistemului nervos central şi toxicomanogeni de temut.

a) Frunzele de coca. Arborele de coca (Erytroxylon coca) este originar din Peru şi Bolivia, dar creşte şi în alte regiuni din America de Sud; poate atinge cca 1,50 m înălţime. Frunzele de coca sunt utilizate ca stimulent uşor ce suprimă senzaţiile de foame şi oboseală.

b) Pasta de coca este un produs intermediar al transformării frunzelor de coca în cocaină. În cursul primelor etape ale tratării frunzelor sunt înmuiate în var, cărora li se adaugă kerosen, benzină şi alţi derivaţi ai pentrolului. Odată ce precipitatul a fost spălat cu kerosen şi răcit, se formează cristale de cocaină brută sau pastă de coca.

c) Cocaina este principalul alcaloid al frunzelor de coca, fiind extrasă din acestea printr-un procedeu chimic. Cocaina se prezintă sub formă de pudră cristalină, albă, asemănătoare zăpezii, fapt pentru care este denumită în argou "zăpadă". Sub formă pulverulentă este prizată, iar sub formă de soluţie este injectată intravenos. O priză de cocaină în fiecare nară produce imediat o stare intensă de euforie, care durează cca 20 minute.

Cocainomanii caută exaltarea, fericirea, sentimentul de curaj mental şi fizic, provocate de acest drog. Printre cocainomani, absorbţia cocainei pe cale intravenoasă s-a raspândit în ultimii ani. Aceasta declanşează extrem de repede efectele drogului (în 15-20 sec. de la absorbţie). Starea care rezultă este în special euforică.

Efecte:

Extazul (15-30 minute) este urmat de o depresie profundă, de irascibilitate,

agitaţie, oboseală mentală şi de o mare dorinţă pentru altă doză.

Efecte pe termen scurt:

dilatarea pupilelor, îi curge nasul, este energic, euforic, sigur de sine şi nu are poftă de mâncare, creşterea temperaturii corpului, a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale epilepsie, anxietate, amnezii, acte de violenţă instabilitate, panică, senzaţia de persecutie; imediat dupa o doză, dureri de cap de cca 1 oră tremurături, senzaţii de cald/rece; câteva zile de depresie.

Efecte pe termen lung:

• hepatita A,B sau C, paranoia, infarct cerebral sau miocardic,
• dureri abdominale, comportament agresiv,
• halucinaţii (care pot provoca acte de automutilare, suicid, omor)
• dependenţă psihică.

BARBITURICELE ŞI ALTE SEDATIVE HIPNOTICE

Barbituricele constituie o categorie de droguri derivate de la acidul barbituric, produs sintetic obţinut prin condensarea acidului malonic şi a ureei. Sunt utilizate în scopuri terapeutice ca sedative, hipnotice şi anticonvulsivante. În funcţie de durata efectelor sunt clasificate în compuşi cu efecte lungi, de durată medie, scurtă şi ultrascurtă.

Aspect: capsule roşii, albastre, galbene sau albe. Subiecţii care consumă barbiturice suferă de obicei de tulburari emotive. După administrare, prin efectele sedativ-hipnotice ale medicamentelor, aceştia rămân într-o stare constantă de mare linişte. Atunci când subiectul tolerează suficient barbituricele, acestea pot să aibă efect stimulent şi nu calmant. Într-un asemenea caz, subiectul le consumă pentru a cunoaşte un sentiment de bucurie. Folosirea barbituricelor este destul de răspândită la toxicomani care se străduiesc să întărească prin sedative efectele unei euforii dată de heroină.

Mod de consum: pe cale orală sau prin injectare. În urma consumului subiectul poate părea destins şi într-o bună dispoziţie, cu perioade de timp de reacţie mai lungi decât de obicei.

Efecte pe termen scurt:

efecte similare cu beţia - ameţeală, relaxare sau agitaţie, pierderea inhibiţiilor, dezorientare, capacitate scazută de articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută.

Barbituricele combinate cu alcool sau alte medicamente pot cauza comă sau moartea.

• Efecte pe termen lung:
• dependenţa, afecţiuni hepatice, pulmonare, cardiace, renale,
• irascibilitate; abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza - moartea.

AMFETAMINELE ŞI STIMULENTELE ÎNRUDITE

Amfetaminele şi substanţele înrudite sunt utilizate în terapeutică în cazurile depresiilor psihice, în lupta contra obezităţii şi oboselii cronice, datorită propietăţilor stimulente şi euforice. Pot fi absorbite pe cale orală în aceste scopuri, dar efectele lor tind să fie mult mai profunde atunci când sunt absorbite pe cale intravenoasă; în acest caz absorbţia continuă de amfetamine antrenează reacţii psihotice şi halucinaţii paranoice. Produsele amfetaminice fabricate licit conţin drogul sub formă diferitelor săruri. Ele sunt vândute în diferite ţări sub formă de comprimate, capsule, siropuri şi elixire.

Numeroşi produşi farmaceutici înruditi cu amfetamina, provenind prin deturnarea din comerţul legal, pot apărea pe piaţa ilicită. Se aseamănă pe planul acţiunii farmacologice (ca stimulenţi) şi utilizarea lor conduce invariabil la dependenţă. Produşii de acest tip, frecvent întâlniti în anii '80 de agenţii serviciilor de detectare şi reprimare erau fenmetrazina, dendimetrazina, fenetilena şi pemolia. Amfetaminele sunt deseori primele droguri de care tinerii fac abuz, de obicei pentru a-şi mări reflexele, pentru a înlătura somnolenţa şi a avea încredere în sine.

Aspect: Pulbere albă sau lichid cu miros aromat, de culoarea coniacului.

Mod de consum: Oral (sub formă de capsule), prizate, fumate sau injectate. Efecte asemănătoare cu cele ale adrenalinei: energie, euforie, dilatarea pupilelor, siguranţă.

Efecte pe termen scurt:

• acnee severă, nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate,
• creşterea pulsului şi a presiunii sangvine, migrene.

Efectele pe termen lung:

ulcer, afecţiuni ale vaselor sangvine, psihoză, malnutriţie din cauza lipsei apetitului, stop cardiac. Poate afecta eficienţa pilulelor contraceptive.

DROGURI HALUCINOGENE

Halucinogenele sunt droguri care acţionează asupra sistemului nervos central, producând modificări ale percepţiei şi dispoziţiei, care merg de la iluzii senzoriale până la halucinaţii. Cea mai mare parte a drogurilor ce formează această familie provin din ciuperci cultivate în ţările din America Latină şi Africa, un exemplu ar fi ciuperca Peyotle din Mexic, din care se extrage mescalina, ciuperca provenită din Columbia numită Yage sau planta provenită din Gabon, cunoscută sub denumirea de Tabernauthe Iboga din care se extrage ibogaina.

În Europa este cunoscută folosirea ciupercii halucinogene numită Amanita Muscaria în oficierea ritualurilor. Pot, de asemenea, să declanşeze reacţii psihotice, cum ar fi pierderea contactului real, halucinaţii şi chiar schizofrenie. L.S.D. este un drog semisintetic, având proprietăţi halucinogene, tipul specific de drog din categoria halucinogenelor psihedelice.

Proprietăţile sale au fost descoperite în anii '30 şi mult timp el a fost utilizat ocazional, în mod experimental, pentru tratarea tulburărilor psihice. Acesta se prezintă în mod obişnuit, sub forma unui lichid incolor, insipid şi inodor; poate apărea şi ca o pudră albă, casată sub formă de mici pilule sau mici comprimate, albe sau colorate, a căror formă variază, sub formă de capsule. Slabe soluţii de L.S.D. au fost consumate pe bucăţi de zahăr. Drogul poate fi, de asemenea, conservat pe bucăţi de hârtie sugativă, dar şi pe timbre poştale şi fluturaşi adezivi. În anii '80 prezentarea pe hârtie a devenit mult mai curentă. Totuşi, chiar dacă înainte se dispuneau picături de L.S.D. pe hârtie (formulă încă frecvent utilizată în mai multe ţări), n oile metode constau în a înmuia foile de hârtie preimprimate într-o soluţie de L.S.D., ceea ce permite realizarea unui produs uniform.

Efecte pe termen scurt:

stare de euforie, probleme de conştiinţă, pupile dilatate, alterarea noţiunii de timp, a percepţiilor vizuale şi auditive, palpitaţii, tremurături, panică, scăderea presiunii sangvine până la colaps circulator, acte violente, necontrolate.

Efecte pe termen lung:

• pot apărea uneori şi la câteva săptămâni, luni, alteori ani de la data ultimului consum,
• manifestându-se sub formă de accese de panică .

MDMA, numit şi Adam, Ecstasy sau X-TC este un drog sintetic, psihoactiv, halucinogen şi cu propietăţi asemănătoare amfetaminelor. MDMA este un aşa-numit "designer drug" (drog proiectat), care reprezintă o ameninţare serioasă asupra sănătăţii, putând duce la deces. Substanţele " Designer Drugs" sunt de obicei mai active decât substanţele de origine, deseori contaminate şi puternic toxicomanogene. S-a constatat că o varietate a acestui tip de droguri distruge celulele creierului, o alta induce simptomele bolii Parkinson şi accelerează îmbătrânirea, o a treia paralizează un mare număr din cei ce o consumă, iar o a patra, de aproximativ 6000 de ori mai activă decât heroina, provoacă instantaneu moartea.

Aceste droguri sunt vândute pe piaţa ilicită sub un mare număr de nume " folclorice". O mare grupă a acestor droguri este înrudită cu fentanylul, opiaceu de sinteză cu acţune rapidă şi efecte intense, ce se utilizează în terapeutică în calitate de anestezic şi analgezic. Dintre substanţele provenite din laboratoarele clandestine care şi-au făcut apariţia la începutul anilor '80 sub diverse nume " folclorice", heroina sintetică este consumată cel mai mult.

Efecte :

Efectele asociate consumului de MDMA sunt:

• probleme psihice, incluzând confuzie,
• depresie, tulburări ale somnului, anxietate severă,
• nevoia irezistibilă de a consuma drogul şi paranoia,
• în timpul consumului sau câteodată la săptămâni după consumul de MDMA;
• simptomele fizice sunt: tensiuni musculare,
• sfărâmarea involuntară a dinţilor, vedere înceţoşată,
• mişcări rapide ale ochilor, stare de leşin, frisoane şi transpiraţii;
•  creşterea frecvenţei bătăilor inimii şi a tensiunii arteriale reprezintă un risc deosebit pentru cei care au afecţiuni circulatorii sau cardiace;
• unele cercetări arată că MDMA cauzează, la fel ca şi metamfetaminele deteriorarea creierului;
• MDMA, la fel ca şi metamfetaminele, distruge neuronii producători de serotonină, neorotransmiţător ce joacă un rol direct în reglarea agresivităţii, dispoziţiei, activităţii sexuale, somnului şi sensibilităţii la durere. Din acest motiv, MDA şi MDMA sunt asociate cu trăirea unor experienţe sexuale, relaxare şi sociabilitate deosebite;
• MDMA duce la degenerarea a 50% din neuronii care conţin neurotransmiţătorul dopamină. Acesta duce în final la tulburări ale coordonării motricităţii, asemănătoare cu cele întâlnite la boala Parkison. Aceste simptome ce debuteză cu tremur se pot agrava, ducând în final la paralizie.

SOLVENŢI ORGANICI ŞI INHALANŢI

Solvenţii organici şi inhalanţii cuprind un ansamblu de compuşi puternici, volatili care acţioneză ca depresive ale sistemului nervos central. Aceştia există în stare gazoasă la temperatura mediului ambiant ori în stare lichidă şi se evaporă foarte rapid atunci când sunt puşi în contact cu aerul. Solvenţii organici cei mai utilizaţi sunt diluanţii pentru vopsele şi decapanţii pentru coloranţi, adezivii, benzina, kerosenul şi alti produşi petrolieri, benzina pentru brichete şi lichidele folosite pentru curăţat pete, alţi aerosoli. Prin principiile lor active, se pot menţiona mai ales toluenul, acetona, benzenul, tetraclorura de carbon, cloroformul, eterul etilic, diverşi alcooli şi acetaţi.

Consumatorii acestor substanţe inhalează vaporii care se degajă direct din recipientul care le conţine sau dintr-o pungă de polietilenă. Aceste substanţe se găsesc în general, în comerţ si nu sunt controlate în conformitate cu legislaţia privitoare la droguri.În general, consumul substanţelor inhalante, în pricipal solvenţi are loc în grupurile marginale de populaţie, din grupa de vârsta 8-16 ani. În mod normal, aceste substanţe sunt folosite de obicei de grupurile de adolescenţi de acelaşi sex, consumul încetând pe măsura creşterii vârstei şi mai ales, atunci când consumatorul părăseşte grupul de apartenenţă. În România, consumul şi abuzul sunt legate de fenomenul copiilor fără adăpost.

Cei care sunt numiţi " copiii străzii" sunt prezentaţi în aproape toate articolele de presă cu o pungă de plastic în care a fost turnat un solvent din care inhalează vaporii rezultaţi. Efecte: Inhalanţii pătrunşi în organism pot cauza afecţiuni grave. Aceştia intră în organism pe nas. Ei pot cauza secreţii sau hemoragii nazale, precum şi deteriorări ale ochilor şi aparatului respirator. Inhalanţii intră în sânge prin plămâni şi circulă prin tot organismul. Ei pot cauza vomă şi dureri de cap. La nivelul creierului ei pot schimba reacţii chimice precum şi modul prin care neuronii transmit mesajele. Inhalanţii produc afecţiuni definitive ale creierului dar şi ale ficatului, rinichilor, oaselor, inimii, celulelor sanguine şi a altor organe. Dozele mari de inhalanţi pot încetini activitatea aparatului respirator în asemenea măsura încât persoana poate înceta să mai respire. Chiar şi moartea poate surveni din cauza slăbirii capacităţii inimii.

rent a car filo kiralama minibüs kiralama kiralık minibüs lüks araç kiralama vip araç kiralama jeep kiralama filo kiralama lüks araç kiralama vip araç kiralama oto kiralama kiralık jeep vito kiralama şöförlü araç kiralama otobüs kiralama kiralık minibüs minibüs kiralama kiralık lüks araç lüks araç kiralama jeep kiralama